Eros s-a ratacit demult

Cand vantul a tacut…usor tremura marea , sub cortina de stele...cand tie amor, precum Psiheea ,ti-am vazut paloarea...prin amurgul pleoapelor ce zambeau in detrimentul clipei trecatoare…cand astrele ochilor tai pacate dulci imi inspirau…agitand mereu linistea lacului meu de visari ; m-am infiorat , ascultand genele unei zeite ce imi soptea mereu : -- Ineaca-te in extazul meu….pierde-ti suflul in imbratisarea mea de lava….fii sclavul clipelor de afrodisiace uitari…nu te-ndoi ,nu fugii ,ramai …ohh ramai ! …in umbra genelor mele de abanos…sangele iubirii tale mi-e fuga de anost…..vom respira impreuna seva amorului sfios …incet , incet din talpi si pana-n crestet de-al epilepticului fior din sfasietoarea chemare a sute de viori…te voi unge cu adorare , precum un faraon in stralucirea imensa de zeu impunator , lasa-te….nu renunta….in calea clipelor atemporale ce le voi procura…eu port un singur nume.....stropi de dor risipiti in sacrificiul de sine….o cununa de spini prelingand lacrimi de miere , o calda minune…un loc al pierzaniei de-o clipa , refugiul surasului tau….impietrit pe buzele mele ce silabisesc din nou…..Noi…am mu-rit de-mult…