Lovit de ciocanul sortii, sufletul meu schingiuit
Secat de domnisoare in graba lor de zi cu zi..
M-am revarsat in mare dintr-un ghetar topit
In teama-mi de renuntare, la jocuri de copii..
Descult de-a mele vise...haotic ma caut prin culise
Pustiit de-a tale tradari, nu ma regasesc in schimbari;
Adormit de-al sortii farmec uneori ma cred Ulise
Imbatranind prematur, ale fericirii cautari…
In goana uitarii prin parcuri pustii,
O noua iluzie din frunze s-a ivit
Sunt ganduri care iarta, sunt zambete inca vii
In propria-mi renuntare la tot…ce n-a mai fost simtit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu