Timpul tranteste macabru usile in urma mea; un suspin imi incarca pasii de plumb....Locul unde aveam aripi e doar o cicatrice betonata de rautatile unei lumi, ce mi-a furat surasul lacramioarelor...ochii mi s-au adancit in repulsia zilnica de trandafiri ofiliti, licarind doar la taisul limbilor de ceas...greutatea din mine creste ...zidurile inchisorii apasa de ieri mult mai mult...un film copilaresc ma mai loveste in somn...dau sa ma ridic ...e atat de greu!!!....e un lant rece ce ma tine mereu....e constienta mormanului de oase ce sunt eu....invrajbit de timp...eu impotriva mea....zambeste copile!.....eu sunt tot eu!!
Un comentariu:
Tu esti tot tu si chiar daca aparent devenit-ai un ghetar, vei sparge in arcuirea boltii tale de lacrimi toata durerea din mine...si tu stii asta!
Trimiteți un comentariu