Oare am putea schimba destinele noastre , oare am putea sa ne privim altfel.....sa vedem stigmatele lasate de rautate, ura, invidie, lacomie dar si durere, suferinta, frustrari, urmele lacrimilor prin santurile sufletelor…
Oare ar avea sufletele, forme …forme geometrice unele mai simetrice altele mai deformate dupa mostenirea genetica, vreo soarta scrijelita in meschin…sfere ciobite sau tringhiuri decupate, oare nu asta suntem ? incercand sa lipim petece, petece ce s-au desprins cand am renuntat la vise.
Daca sufletele ar avea culori modelate dupa curcubeu, sau sterse cum doar imoralitatea si cruzimea reusesc …daca sufletele ar avea lumina stralucitoare a unui topaz in imbratisarea soarelui sau puerilitatea anosta reflectata in plumb…
Am putea sa ne lovim instantaneu de cineva pe strada si privind sufletul sa spunem:
-- Ma scuzati!.... poate doar vazand cata tristete, suferinta, singuratate marcheaza acel suflet……o scuza a unui suflet catre alt suflet…
Sa crucificam si sa blestemam cei care prin funinginea sufletului ne umbresc mimele senine de la coltul buzelor….si acuzand sa-i alungam in Infernul lui Dante…desi iertarea e soapta divina a sacrului….
Am vedea iubirea acelor suflete ce ne-au insotit mereu, imaginar ….sa lasam doua lacrimi sa alunece bland din vina amestecata cu admiratia ce le-o datoram…
Am putea explica fara cuvinte , fara sensuri, fara interpretari celor care n-au rezistat uciderii gingasului pentru arginti imaginari ….fara remuscari, fara mila…..doar din egoismul unui “suflet” ce nu se putea citi…mai ales pe sine….am putea iubi sticla ce ne separa…..daca sufletele s-ar vedea.
