Uvertura in Fa (ls) major

Cantand lunatec in ale mele vise efemere
Credeam avid in caldura buzelor tale
Credeam in focul ce ma mistuia in sarutare
In fiece zi sub vraja moartei copilarii

Esti dimineata dulce a razelor de soare
Ce te-am dorit mereu ca-n zi de sarbatoare
Si nu-mi voi declina benigna-mi fericire
Chiar sub taifune de uitare aducatoare..

Un tril divin la geamul meu adie
Mi-aduce din trecut o calda imbratisare
Cuibarita in gandul meu, la piept tremuranda
Respirand prin mine, clipind a sarutare..
  …femeie cutremuratoare..

Cand farmecul vietii incet, va pali
Si noi vom fi departe
Sa-ti amintesti ca-n stele undeva
Exista un doliu, ce te vrea aproape.

Scumpit va fi atunci un zambet cald
Ce-ades in noapte sufletu-mi ardea
Sculptand o planta rara in piatra
Ce avea sa planga soarta ta…
  …femeie trist adulata !

Fără iubire

Oricât ar plânge codrul şi marea ar jeli
Oricât zăpezi albe candoarea ne-ar spăla
Pământul înfierbântat, în van s-ar învârti
De-n jurăminte surde onoarea s-ar scalda
Eu ştiu, fără iubire nu aş putea trăi..

Trimis în lume fără să pot rosti
Abecedarul fericirii, înainte de a muri
Purtat de vremuri prin idile anonime
Înveninat în despărţire prin serile senine
Eu simt, fără iubire nu aş putea trăi..

Târât prin sentimente ce m-au ucis cândva
Sperând în zâmbete de zână, în copilării
Schimbat-am multe doruri, purtat pe urma ta
Când pasărea albastră se ofilise-n colivii
Eu tremur ştiind, fără iubire, nimeni nu va mai zâmbi.

Urmele

Zidurile inchisorii demult s-au inchis in urma mea, doar cerul sangeriu mai reflecta picaturi de dragoste neimpartasita..e un drum lung prin padurea fara flori si izvoare cu ochi tulburatori; vocile ce urla in mine au amutit in sarutarea nimicului, inabusite de cotidianul imbacsit in teatre ieftine..sunt aici, sunt doar eu, sunt umbra ce va calauzi o amintire stearsa de vant..

Vantul tresare azi sub geana ce-mi tremura, lasand in urma adierea unor pasi ce aduceau linistea semeata a muntilor, am crezut ca mi-e dor, am vrut sa strig, am crezut…

E o-nseninare in drama unui inger decazut, e sacrificarea unei vieti deteriorate de amurguri ce aluneca-n oceane, inertia unei amintiri inca suspina, fruntea ei devenita divina sub mangaierea zefirului de altadat.

Mi-a ramas doar o floare draga in cate o seara in pat, sub lupa lunii ce trist a sucombat, in lacul de clestar, crezand in mangaieri ce nu au existat..

Contemplare curgatoare

La pândă-s zeci de indoieli şi liniştea m- apasă
N-am cui zâmbi din pivniţa adâncă
Doar murmurul serii şi felinare seci
Mai mă îndeamnă să respir, lângă glastră..

Cândva o arie de singurătate
Un epitet docil, o fabulă maiastră
Despre un stejar singur între plopi;
Aş plange trecător în fiecare noapte
S-ascult din nou o pasare albastra.

Râul se strecoara lin lânga clădiri
Ades ducându-mi dorul însetat
Captiv fiind al unui ceas teatral
Din reproşuri feminine, din calde prigoniri
Cât aş mai vrea…să fiu iertat !

Nerostire

De ce dor pasii mei cand ma-ndepartez de tine !?
Ploaia remuscarilor in incantatii, seara revine..
Curg usor ochii tai tristi alunecand in mine,
Vor durea in mine, in uitarea de sine.

Cand faptura ta se risipeste in voaluri de tradare
Tu esti totusi pretutindeni, cu fiecare rasuflare,
Din tot ce odata era miracol
Clipe ratacite in mine se sting in renuntare..

Ma cheama pamantul s-ascult din nou idile
Sculptat in gheata, mangaiat de raze cristaline
Ramas bun sfasietoare nepotrivire, nerostire…

O clipa de Pandora

In lumea asta exista ochi ce pot surpa linisti de morti, ce te-nfioara impietrind viata in valtoarea sangelui, cu gene lungi, sclipiri de rai si valuri tandre de culoare ce fac a noastre orgolii, iarna, sa se scalde-n soare..

In lumea asta sunt buze ce-aduc cu sine duiosia, ce pot taia bucati un vis intreg, ce gadila orgolii si ineaca albe dureri, soptind clipe soptind dor, starnind in noapte ploi de stele si focuri nemuritoare in sufletul oricui, alaturi de pecetea mamei suav pe fruntea fiului..

In lumea asta sunt chipuri tanjite si de curcubeul nesfarsit, sunt icoane din sunete de suflet aratate Universului, chipuri tulburator de inocente chiar in pacate dulci si adanc julite in tristete chiar in cochilia binelui, atarnand pe roua din petala rasaritului…

Cu toate acestea doar tie ti-am zambit si oricat imi va fi trista soarta si sangele-mi va curge-n vis, voi fi naluca vie ce te va urma mereu…chiar si-n Paradis…

Timpuri peste timpuri

De cate ori vad fulgii, eu stiu, sunt lacrimi de puritate venind din cer, unde tot noi le-am plans in rugi de toamna pentru petale ofilite, din seri aproape-n doi…

De cate ori vad un trunchi de stejar spun ca e vointa mea, aceea de a creste drept si demn de soarta-mi trista ce-mi atarna ca ghinda pe crengile lui..

De cate ori vad un tren , ceva ma-nteapa sec si ametitor in piept sub o manta de indoieli si cred ca e biletul pe care scria: “ n-ai apucat s-ajungi la ea” …desi plecat-ai catre gara de-atatea ori, de-atatea ori..

De cate ori vad un peste zbatandu-se din apa sa iasa, ma gandesc la strigatul unui prizonier ce cutremura zidurile unei inchisori din stancile neputintei , din justitii oarbe, ce-ar saruta un fulger in libertatea spre cer..

De cate ori un fluture adus cu rafale de ploaie, in noroi la picioarele mele, zbatandu-si neputinta de semizeu…ma mai intreb si acum, eram impreuna?..oare ce mai e cu noi ??
…si stiu, oricat ar plange ploaia, oricat ar jeli cucuveaua sau croncani corbii, mai sunt randunici ce-si cladesc cuiburi prin turle de biserici, mereu spre rasarit…

Orchestra unei ploi de luni

Infiorat de existenta mea e un tremur de dincolo de carne ce-mi suspina tendentios in cortex…sentimentul acela de ploaie, care se strecoara usor in oase, aducand razmerite de fericite clipe, aducand detalii de dor impietrite….ele vin mereu cu intrebarea, oare si maine voi mai fi ? … un raspuns preferat il regasesc in mirosul de zapada, unde neonul nobil m-a flatat soptindu-mi… “esti nemuritor, doar iarna”…
Uneori ma doare primavara, oamenii parca fug spre soare si-l acopera…pana ajung eu mai e doar un miros de liliac trecut….oare caldura soarelui sa se confunde cu cea a venelor de afectiune ?!...chiar si ignoranta parca creste…sunt mii de concedii ce vor planta amintiri peste tot…
Fiorul mortii ca un frison de gripa ma face uneori sa rad, sa hohotesc in mine, prin infernalele aventuri ale lui Dante in minte….odata am incercat nefiinta si inima parea sa cedeze in absurditatea ce-i ofeream, satula de batai fara game de privighetori…parea ca totul s-a oprit si totusi viata sau o scanteie de nicaieri se-ntoarce mereu prin focul visceral ce toarna pic cu pic betonul pe altar…

Al nimanui, de nicaieri

Lovit de ciocanul sortii, sufletul meu schingiuit
Secat de domnisoare in graba lor de zi cu zi..
M-am revarsat in mare dintr-un ghetar topit
In teama-mi de renuntare, la jocuri de copii..

Descult de-a mele vise...haotic ma caut prin culise
Pustiit de-a tale tradari, nu ma regasesc in schimbari;
Adormit de-al sortii farmec uneori ma cred Ulise
Imbatranind prematur, ale fericirii cautari…

In goana uitarii prin parcuri pustii,
O noua iluzie din frunze s-a ivit
Sunt ganduri care iarta, sunt zambete inca vii
In propria-mi renuntare la tot…ce n-a mai fost simtit!

Acel copil

Eu nu te condamn si nu te invat ....pe tine copil nebun in lume sa faci ospat, de vei vrea sa traiesti , poti lua toti muntii in ganduri sa-i intorci, ca Pygmalion de vrei poti plasmui, orice dragalasenie din fluturi , din saboti....cararile vietii planteaza-le cu panselute din desene de povesti, incearca explozii de veselie pentru ca marea s-o indulcesti....nu te acuz, nu te ingradesc cumva, s-auzi vreodata din greseala realitati....tu zburda in voie spre culmi de frumuseti, spre tandrele lagune tanjite de poeti...curcubeul in brate tu sa-l porti, cladeste castele din nisipul fin al nazuintelor tale si cu gingasia-ti infantila incalzeste nopti...si nu ma intreba de maine ca nu-mi va mai pasa de sorti....atat timp cat tu zambesti, deasupra...peste morti!!

Spre sfarsitul unei condamnari

La ce zburdalnicia creatza a mieilor de-April ?...la ce adierea feerica a stelelor cu drag spre pamant se pogoara?...la ce imbatatoarea vraja a florilor din strazi atemporale ?...la ce fluturi zglobii de primavara vietii in jurul meu danseaza valsul armoniei ?...de ce trilul inamorat al randunicilor mai decoreaza azurul nesfarsit ?...de ce-mi zambeste curcubeul in reflectia inocentei juvenile ?....cand plansul cimentului arde ochii mei ce nu te mai vad....o piatra umezita de parasirea florilor...paralizata de surasul vestejit al toamnei ce s-a lasat pe suflete...cantand o arie inghetata de crivatul amintirilor....cand eu, sau o stana muta de dor, de gene tremurande...incremenesc in asfintit ...fara tine !!