Zidurile inchisorii demult s-au inchis in urma mea, doar cerul sangeriu mai reflecta picaturi de dragoste neimpartasita..e un drum lung prin padurea fara flori si izvoare cu ochi tulburatori; vocile ce urla in mine au amutit in sarutarea nimicului, inabusite de cotidianul imbacsit in teatre ieftine..sunt aici, sunt doar eu, sunt umbra ce va calauzi o amintire stearsa de vant..
Vantul tresare azi sub geana ce-mi tremura, lasand in urma adierea unor pasi ce aduceau linistea semeata a muntilor, am crezut ca mi-e dor, am vrut sa strig, am crezut…
E o-nseninare in drama unui inger decazut, e sacrificarea unei vieti deteriorate de amurguri ce aluneca-n oceane, inertia unei amintiri inca suspina, fruntea ei devenita divina sub mangaierea zefirului de altadat.
Mi-a ramas doar o floare draga in cate o seara in pat, sub lupa lunii ce trist a sucombat, in lacul de clestar, crezand in mangaieri ce nu au existat..
