In tacerea apasatoare dintre glasuri de cristal
Doar un tic-tac timid, ma mai ingana in zadar
In noaptea rece, in sclipiri stranii de banal
Ramasite de poveste mai ard in candele , pe un altar
Sunt zile obosite pierdute-n ignoranta iernii
E-o neputinta alba cu orice gand, in dulcea-mi prabusire
O indurerata-nstrainare, in discrepanta vremii
Ma vad ratacind prin neguri, dar nu mai e nici o simtire...
Sortit ca focul in cenusa uitarii sa ma sting
Adorand alte vieti, mangaind fantome in somn
Nu mai sunt vise, nu mai sunt lacrimi sa plang
Pe a tandretii lespede ma-ntind sa adorm
Sunt doar un zambet de ciment, sub ornamente de mahon..
