Revedere

Timpul tranteste macabru usile in urma mea; un suspin imi incarca pasii de plumb....Locul unde aveam aripi e doar o cicatrice betonata de rautatile unei lumi, ce mi-a furat surasul lacramioarelor...ochii mi s-au adancit in repulsia zilnica de trandafiri ofiliti, licarind doar la taisul limbilor de ceas...greutatea din mine creste ...zidurile inchisorii apasa de ieri mult mai mult...un film copilaresc ma mai loveste in somn...dau sa ma ridic ...e atat de greu!!!....e un lant rece ce ma tine mereu....e constienta mormanului de oase ce sunt eu....invrajbit de timp...eu impotriva mea....zambeste copile!.....eu sunt tot eu!!

Suflet gol , frumusete trecatoare

 
             Traita-i bine draga mea, traita-i vesel si pozant in mariri de baluri si atractii, permise scurt si nesovaielnic de printi mascati cu zestrea tatalui obscur, diamante slefuite in vorbele lor luceau mereu, pe coltul buzelor….ei se schimbara in poza dupa bunul tau plac ca n-au fost buni sarmanii ca uneori aveau si trac si-un sentiment adanc in plasele melancoliei incet te-ar fi rapus spre anii bucuriei intelectului , pline de seri goale si amanti umbriti de timp…. ce incet spre blitzurile maretiei tale vin…
            In mijlocul betiei de glorie si fandosism, n-ai sesizat vreodata vreo umbra de venin in viata-ti tumultoasa cu iz ostil de vedetism….formele-ti perfecte nu indurau vreun suspin, pentru vreun amarat ce-n jurul tau presara un trandafiriu chin…te-ar fi iubit o viata??...te-ar fi iubit din plin?!...l-ai aruncat frivol in vanitatea-ti de rechin…
            Usor, usor trecura lunile de zbenguiala, amicii noi si inca o turma de pipite prin umbra clubului de vis…petreceri nesfarsite si ode mult largite de-al posteriorului tau adorari…ca prin seriale nesfarsite de-o balta de succese, tu ai stiut mereu ce vrei, din frica intuitiva ca rasaritul de maine nu te mai prinde zambind, zeflemind vremea prin farduri de diva ai recules prin timpuri doar laude si lingai si prea putin in suflet alinarea ochilor tai …apasati mereu de-un rimel de vremuri noi..
            Vine si-o zi cand oglinda te-a impietrit , cand o dunga mai usoara , mai moale a aparut , cand dintr-o aplecare cinci dungi s-au mai ivit…sa fie oare bairamuri sau vreun concurs de miss?! …sa fie vreo crema de la vreun domn mojic ?!....ohh!...sau e surpriza aritmetica a unei adunari de luni ce dulce a fost irosita in aroganta blonda din rochiile de seara si panglici de vin…
Ca un facut, pustanii imberbi sunt mai tacuti, alunec-o privire aleatoriu-n timp si parca tot mai carunte-s genele ce le sustin..in goana-ti dupa bunastare sunt fleacuri de moment , sunt ca durerile de mijloc in aplecarea lina spre pantoful fin…. esti plina si satula de armasari nocturni si-n marea-ti demnitate i-ai expedia succint oricum.
           O usoara adiere de toamna ,prin suvitele vopsite-n taina varstei…incet….s-a strecurat furibund …sanii s-au mai lasat , coapsele subit s-au mai conjugat in amintirea frumosului lor pretendent ce-n lacrimi s-a inecat…sunt gesturi noi ce trebuiesc invatate prin preajma maturitatii ce trebuie simulate…si zi de zi lacunele se aduna risipind dubii , mult timp mascate de amorul pentru frumuseti , pe piedestalul impertinent de ambitie si vointa in sugrumarea lina a sufletului ,unul prea mic probabil de n-a putut vreodata , usor , la ureche , in soapta sa-ti zica : Ai sa incepi vreodata sa traiesti??
           Cu toate aceste fleacuri mici tu stralucesti mereu prin falsa agonie a unui status prosper si-ti predici viata ca un trofeu la Gala Uniter…uitand de-o mica drama ce-n ciuda urletelor unei portiuni de spirit, n-ai recita-o nimanui ….o drama ce incet amurgeste o viata trista in reflectia upside down din planuri marete cu schite fara zestre….sunt soapte stinse in sufletul ce creste, in lacrimile din oglinda ce te-au mintit mereu…caci nu-i deajuns copila pe lume sa traiesti furand sperante ce nu le mai zidesti …cand umbra timpului mereu doare, chiar si-n coaste de frumuseti…

Acatistul unei tanguiri

De ce plangi suflete,impilat de teama de optimism subit si inefabil?
La ce impietresti in tine soarele unei dimineti, in temnitele indoielii si ratacesti tremurand in lucirile noptii de odinioara...?
De ce plangi suflete, ruinat de imperfectiunea calda, a unui nostim ideal din cantece de ciment....cand marea-i aproape, valurile mor si iar pribegesc remuscator, doina se stinge-n miresme ...cand ...
clipocind, laptele in spume se revarsa reintinerind mitul crucii...atunci cuprinde cu ochiul tau profund o lalea ravasita de oboseala tineretii si-ai sa vibrezi in bucuria ingerilor despre soare...
Nu plange iar suflet trist de bucuria mortii caci durerea sfinteste si pacatele nestinse....si porumbei vor fi in jurul tau si lupii se vor cumintii....
Nu te frange, nu rabda ...tot nectarul izvoraste spre bucuria altcuiva....radacini sangerande, uragane, ploi de oameni sau nimicul, toate sunt ...sau vor ceva...
Si daca intr-o zi nimic nu mai iubesti, nu te impotrivi vantului uitarii de sine si retrage-n tine o bucurie, o vedenie, un blitz de fantomatice izbucniri spre curcubeul prost inteles...
De ce plangi suflete...cand sub poarta doua turturele gura-n gura se ingana si spontan un dulce vals ganguresc....cand la porti fetele soptesc...cand toamna duiosiei de om sau de piatra nu vine...te rog spune-mi sufletel ...spune-mi doar mie ...cu tine ....nu e nimeni???

Respiratii tardive

Durere
Greierul poeziilor mele a inghetat ieri odata cu tacerea brumei tale.

Amintiri
Filmul secvential al nemuririi noastre s-a voalat in reflectia lunii despre tradarea ta efemera.

Nonsalanta
Visul ne face eroi in evadarea dintr-un Alcatraz penibil de bine pazit.

Icognito
Puful papadiilor a purtat mireasma buzelor tale rasfatate pana pe balconul sufletului meu....redecorandu-l...

Renuntare
As vrea sa fiu astru,sa-mi pot plange nemurirea..

Destainuire
Freamatul plopilor,fosnetul brazilor,valsul salciilor...acei martori ce ne-nsoteau sfios...intr-un amestec de destine curios..

Consolare
Am furat o urma de zambet sa-mi ascund cenusa lasata de soarele tau.

Ahile
In dorul betiilor mele de libertate nu stiam ca gardianul celulei de zahar ,cu suflet din roua,poate zambi prin inima mea..

Scylla & Karybde
In numaratoarea infernala a miimilor de secunde…oare cat de des se lovesc doua varfuri de lance ale sortii….oare ciocanele timpului ce bat la portile duiosiei de cate ori se gandesc ca o lacramioara plange in durerea de alaltaieri..??...

Ratacirea unei raze

Cand inima-ti tresalta dureros, pieptul se arcuieste spasmodic, buzele-ti s-au uscat , tamplele sunt reci si mainile-ti sculptate-n sideful placerilor au inghetat….cand un tremur frisonant paralizeaza duiosia in fasa; reminescenta unui timp rapus in tine se zbate sa respire noi surasuri….ochii tai mari , tristi,  goliti de-al ingerului far` de aripi soapte….obrajii tai ce-i tin in palmele-mi sfioase, ma ard, ma seaca precum o mare nisipoasa …fruntea-ti umbrita de apusurile tornadei noastre , usor se pleaca prin voalul suvitelor negre si lucioase…e ca o betie a nimicului ce nemernic ma-mpresoara, scutit demult de-al pielii tale murmur din tanguiri de funeralii …in febra de morminte ce-o aveam in sange….acum suspini usor, ma cercetezi instigator; e-o rana-n fiecare pleoapa in dauna unei frumuseti de vorbe neintelese, silabe inabusite, in ceata stravezie ce amorteste o gura de foc visceral , in vanitatea mea de atingeri spre un amor pe-un piedestal, mocnind mut rusinea de cristal, a acelui TE IUBESC …..parca nefiresc….si poate in dansul de balade purtat de-al noptii fior …undeva, odata, …parca prea uitaram bacant de primaverile crude, oropsite in goana clipelor tardive de o pustiitoare ninsoare de miei, in suflul rece al batranei doamne de gheata direct in coasta lui April….spre nicaieri…spre tot ce-am fost…in mugurii amortiti de amintirile altei vieti..

Eros s-a ratacit demult

Cand vantul a tacut…usor tremura marea , sub cortina de stele...cand tie amor, precum Psiheea ,ti-am vazut paloarea...prin amurgul pleoapelor ce zambeau in detrimentul clipei trecatoare…cand astrele ochilor tai pacate dulci imi inspirau…agitand mereu linistea lacului meu de visari ; m-am infiorat , ascultand genele unei zeite ce imi soptea mereu : -- Ineaca-te in extazul meu….pierde-ti suflul in imbratisarea mea de lava….fii sclavul clipelor de afrodisiace uitari…nu te-ndoi ,nu fugii ,ramai …ohh ramai ! …in umbra genelor mele de abanos…sangele iubirii tale mi-e fuga de anost…..vom respira impreuna seva amorului sfios …incet , incet din talpi si pana-n crestet de-al epilepticului fior din sfasietoarea chemare a sute de viori…te voi unge cu adorare , precum un faraon in stralucirea imensa de zeu impunator , lasa-te….nu renunta….in calea clipelor atemporale ce le voi procura…eu port un singur nume.....stropi de dor risipiti in sacrificiul de sine….o cununa de spini prelingand lacrimi de miere , o calda minune…un loc al pierzaniei de-o clipa , refugiul surasului tau….impietrit pe buzele mele ce silabisesc din nou…..Noi…am mu-rit de-mult…

Cristale lichide

Prostit de lacrimile tale am cumparat mii de umbrele…firme pompoase ,materiale garantate…credeam in larga-mi naivitate …ca sunt doar stropi din mana Maicii Domnului…o miere ce ma unge in ale mele scorojite rani…cand ploaia ce venea, a mai topit o floare…si apoi arzand …radacinile-mi fumega…inima mea s-a oprit…ooo!! Dulce domnisoara …cu buze moi si chip de muza…lacrimile tale din acid nebun…demult suna a acuza…si profunda-ti recunostinta demult transformata in spuza..n-a folosit nimic…acestei lave alergatoare , ca o sora inselatoare a Soarelui cel mare…radacinile mele incoltesc din nou…undeva sub ghetari…fara tine …si fara Soarele tau…sub mangaierea de sticla a aurorei boreale…australe…cersind prin pesteri surasul zilelor de mai…oare eram si eu?....oare dormim de mult……??!!

Pentru Roxana

Despre o stea
La geamul meu se pogori o stea ,sfioasa si gingasa imi ciocani in ferestruica sufletul sa-mi renasca…Usor ,usor apoi tot mai puternic asupra mea o raza ea-mi arunca ,induiosand gheata mea ….poate zambea fosforescent ,poate radia pasiune de-a reaprins cu a ei scanteie o piatra ce nu se regasea…poate vroia o lava tulburatoare pe-a ei lespede cioplita din dureri de cobalt…. Clipeam din gene neincrezator ,visand la a ei mreje …muscam din buze doritor in taina unui dulce tremur…stiam ca e elixirul meu si totusi nu aveam curaj sa cred, in amortirea unei clipe ce m-ar fi ahtiat prigonitor….mai mult visand, mai sovaielnic….ieseam din inchisoarea negurilor mele in curtea ce-mi astepta destinul in poleiala noptii de clestar….eram o umbra surda pasind spre taina cercului….sclipind cu voiosie ea-mi lumineaza calea ca-n maretia unui tandru reflector….DEVENISEM ZEU….era cumplit de arzator eram atat de insetat ,ea se juca duios, raza de raza …prin parul meu…avea un zambet de astru infloritor si parca cerul ei de nemurire traia intens acel miracol ametitor… ne priveam tulburati in voalul ei de soare nocturn si-n suflet dureri extatice prin mii de ani purtate ne consumau clipele de dor…eram doar noi si-o nemurire arzatoare ce saruta un nimb de amor….eram pierdut si o stiam si pentru nimic in lume n-as fi murit fara acel fior…o clipa poate ,un mileniu doar ,cine mai stie ?,cine sa vrea?....o noapte eterna in bratele unui astru cu sange mistuitor….calauzit de ea trecura vieti si lumi fara vreun contor….apoi deodata….in noaptea agoniilor s-a strecurat un nor…de unde a aparut?din care zbor?...incet ,incet steluta-mi ascundea si-n larga-i incruntare o trista amenintare, la conditia mea de adorator…parca se face rece…respiratia dragostei imi sufla spre intunericul tanguitor…razele rarite abia ma pot gasi; sa fie vreo vraja?...sa fie vreun accent stanjenitor……resimt dureri din umbrele paralizate ale posomoratilor ghetari…unde e ea?....unde e nectarul sufletului meu?...apare al doilea nor si-n zarea intunecata parca mai vine un cor ….turturi grele usor ma-mpresoara in neputinta razelor de un vals mangaietor…m-o fi abandonat magia unui crez in stele de amor?...lipsa ei imi inunda sufletul cu colti infipti in maduva ispitelor ….ma-ncapatanez sa plec ,ea trebuie sa revina ,ea e acolo si e doar un cosmar intamplator…un timp ce pare de otel in vibratia clipelor ….deodata totul inceteaza ….toata fanfara din vena voluptatii ,din setea celestului cutezator.
Nori rataciti ,constelatii razatoare ,adierea trista a ghetarilor….totul e mut….ma uit in jur….e-un ger de duiosie si-un cadru funeral….sa fi visat?...sa fi sperat in somn?...
…ma uit pe cer in locul drag ,o menghina sufletul imi strange, intr-o secunda de strigat muritor…e GOL……..e o gaura imensa, e un negru intunecat…e-o rana curgatoare din seva noptilor …e doar surzenia astrelor…lacrimi de gheata imi curma suflarea si nasc paloarea de mort pe-obrazul meu….e rece acum in viata mea ….e sete si-un chin din veacuri de smoala ce-mi roade tandretea care a inseninat candva,nu demult , chipul meu..sunt parasit….sunt singur…sunt gol…
…ma-ndrept usor spre-al meu pridvor cu laturi mari si cadrul gol …plecat, in fata neputintei, a nemuririi de-o viata, sec simbol..sunt fiinte care mor…sunt oameni care dor…ma-nchid tacut in carcera amintirilor... am mai zambit odata ranjetului florilor…aiurea imi numar pasii spre conditia-mi de muritor…a mai murit un crin pe lacul lebedelor..

Puful papadiilor de toamna

Puful papadiilor de toamna
Mi-aduce din nou in portrete ,o doamna,
O frantura sterila din amintiri de cina
Un zambet de copil nemangaiat
O mandrie de sine fara rusine
Un amor din suflete vecine...
Esti tu? Sunt eu?
Traim in acelasi suflet desprins din luna!?
Desi fugi mereu de vraja parfumata
Ti-e dor sa recunosti in tine,
Ca undeva sub mantia ta instrainata
Un sarut in post, te facea adorata...
Pe fruntea-ti alba de doliul zapezii
Sunt adieri noi din osteneala amiezii
Frunzele cad acum line
Din pietre albe de suspine..
Un suvoi de regrete ce se scurge din mine
Inghetand usor franturi de iubire,
Poate pe-un pod ce-ntr-un vis va ninge
Mi-amortesc pe buze ,pleoapele tale reci...
....din vina pentru sine...