Teatral si jovial…nebun si patimas , delicat precum taisul dulcetii nepasatoare, trist induiosat de plansetul florilor…vanator al demnitatii in absenta iubirii…plin de trairi, de frunze cazatoare…albit de a oamenilor nepasare…visiniu si negru….fum si portocale …lacrimi si samanta….fulgi si brad….amintiri si pribegiri…indoieli si entuziasme….jubiland intre contraste, adunand ganduri albastre…oare unde-mi sunt eu mie ?!
Sunt acolo unde nici nu gandesti, sunt acolo unde azurul saruta marea, sunt in tacerea acuzatoare a neimplinirilor de mai, frisonant adorand oceanul simturilor tale , sunt caleasca viselor tale extatice in goana spre vinovatia gingasa a rosetii din obrajiori.....sunt arborele care molcom iti umbreste setea de soare …sunt fluturasul ce ploua in jurul tau culorile sarbatorilor, sunt tacerea melancolica, din piaptanul ce-ti netezeste usor parul balai, in atingeri ale trilului de nai…sunt perna ce se incovoaie sub aroma dulcetii tale…sunt ploaia ce-ti cucereste umerii goi in setea de balade…eu sunt acolo unde nu gandesti … sunt o frustrare a copilariei, o febra tacuta de dor, o chemare de toamna tarzie ….un naiv soptitor de juraminte surde; sunt raza ce sfasie zgomotos norii, pentru a te diviniza chiar in pribegitele pete de umbra…voi evada in curcubeu de e nevoie, sa incerc sa-ti fur vederea … pentru ca prea dulce e zefirul ce-ti soarbe rasuflarea si gingas turmenteaza a ochilor tai vapaie…voi fi mereu, voi fi acolo …natura moarta in inima-ti de gat atarnata…spre asfintitul serilor prea lenes, de inca o aromata soarta…
Sunt o piesa din teatrul iubirii , sunt o arie din simfonia prabusirii , sunt o lacrima din nefirescul despartirii , sunt o clipa din raceala nemuririi…
