duminică, noiembrie 18, 2007

Necrologul iubirii


Necrofilii amorului pustiiti in desertul tristetii, apasati de setea urmelor de lacrimi, goliti si putreziti de dorul ghioceiilor spre viata...obisnuiesc dupa clinica moarte a iubirii sa respire momente rupte din filme cu pasiuni , undeva in spatele vremurilor...consumand o aroma artificiala a pasiunii ce odata facea soarele sa paleasca...ce induiosa metabolismul florilor, ce zambea in razele unui sentiment stelar.....strangand in brate tezaurul demult apus si pe vecie parasit in clipe ....ca o nevoie de contact cu tot ce-a lasat viata in constiinta unei primaveri de simturi, zambete ....o clinica si trista intoarcere spre o mima din timp...ce i-au lasat flamanzi de roua din argint divin...
Dupa ce a murit iubirea, sterilizand vise...se asterne o iarna racoroasa, goala, singura....urmeaza o seceta de sperante...o rautate de rutina impotriva Universului. Ne luam jucariile sau ce-a mai ramas din ele, ne adunam petalele ofilite si visele de prin baltoace si ne urmam sentinta spre hibernarea tandretii....de acum nu vom mai avea nevoie sa zambim, sa mangaiem, sa sarutam...
Multi sar acest sant plin de noroaie si mizerii ale inimii...isi creeaza pentru ei iluzia salvarii,aleg sa minta pana si porii din pielea lor speriata...ce conteaza a cui piele e atat timp cat simulezi tandretea ?!!...m-am amagit si pofta va veni mancand, singuratatea de va veni eu n-am nimic sa-i spun...sunt voci si voci si multe feluri de oglinzi, sunt chipuri ce ascund si inimi ce ghicesc...e ca-ntr-un joc in care unii is aleg sentinta..deseori cu suspendare :)...
Candva o punte suspendata ca un pod spre mai departe....cu totii ne vom gandi....la o sentinta, doua , la tot ce-a fost ascuns, la un capriciu efemer de anotimpuri razlete si vom rosti in soapta spre apus: Va mai rasari din nou pentru mine un soare de august ?!
Dar sunt macaze nesortite ce stau in palma ta mereu si ce cu multa sinceritate te pot face un mic zeu...oare le asculti ?!....oare oglinda cui e plina de praful prejudecatilor si de meschinarii obscure cu fond dominant ?....si cu toate astea sunt examene cu paravane de netrecut, ce-si plimba adeptii spre o viata cu gust de naut.
Facandu-le apologia sa mai uitam de gust, gasim categoria ce a stiut de himerele unor clipe chiar daca gustul de naut s-a mentinut.
Ei revin...ei se intorc, ei au gustat amarul unor suflete ce nu s-au cunoscut. De dragul perfectiunii din geometria de smarald? ...de-atingerea de blana a unui iepuras catifelat in inocenta? ...NU....sunt doar portrete tomnatice din odai goale in intuneric prin apus...sunt clipe ce se reunesc , sunt glasuri ce din nou se contopesc....sunt amintiri ce prind viata...sunt falsurile cele mai dragi ale unei fiinte intr-o dimineata...
Si daca stelele se zbat si prin perdele de amintiri mai imprastie lumina, sunt ca in amintirea acelei daruiri divine, tie muritorule sa-ti lase, o ultima dulce picatura pe inima, sunt ca sa mai furi eternitatii chimia magica a unui liliac intarziat, poate chiar de-un fleac...macar de te-ai fi ratacit vis frumos...candva , odata , niciodata....