Sejur fara mine

Singur cu mine, petrec in vorbe sterile,
admirand inca minunea ce-a trecut peste mine,
plangand noaptea-n somn dupa atingerile line
...uneori se opreste timpul,  inima ta o aud pe pleoape de vise, 
mi-as permite un fior de fericire, dar e doar ciotul inecat in mine
putrezind incet intre sute de suspine.
Uneori o grimasa falsa mi-aduce cu sine
luptele mele dulci spre cuceriri molatice de gene,
ruinat in ganduri cu arcuiri de buze ce-mi ardeau prin vene
...istovit de nemurire adorandu-te pe tine,
cautandu-mi Golgota de suspine ce-n liniste va apune, fara viata, fara duiosii
... a mai murit o data copilasul din mine
.... fara ca Tu sa-i spui ceva de bine...

Adiere de feline

 Ca un stejar lovit amarnic de barda ascutita a cuvintelor tale ma prabusesc in abisul a miliarde de prapastii
.......ma doare cutezanta gandurilor mele ce-mi cersesc extazul tulburator al acelui licar de suflet, ce poate se zbatea sa respire linistea mea impovarata de veninul tau
...ce-l strecurai usor in mine.
Sentimentele troznesc imprastiind o neputinta ce ma cuprinde
....mi-e dor sa plang...sa-ti simt obrazul...
nici nu ma vezi....ma rapui adanc in tine ori de cate ori inima-ti rece implora
....dupa gesturi de feline.
Sunt la picioarele tale
...te chem patetic
....ca un caine...insetat de porii tai
....o mie de voci urla-n mine...tu te-ncrunti...eu nu ma pot desprinde
.....nu ma mai chinui ....fa-ma al tau caine
...dar nu ma parasi pentru NICI UN MAINE!

Ne vom revedea...curand

Cetatea vechiului erou atarna tuguiat in dupa-amiaza fosnetelor de brazi, usor miscati in doina cantecelor de poveste….stanci goale ici colo coasta muntelui scurteaza…popasuri vechi de bravi soldati..ospatand in amurgul sangeriu, iluzii juvenile prin damigenele pline…e-o lume de aventura, de glorie, de ospete…e nunta la castel si se aud laute. Ducele nebun aduse toti cobzarii din lume sa-i cante nebuna-i fericire, ce doar prin codrii desi si-ntunecati prin crunte bai de sange si tipete de moarte, mereu l-au ratacit….
De la geamul din odaie …o umbra mladioasa, de un usor negru parca instigator… suspina-n amintirea celui ce n-a fost in nimereala unui zar…e atata dor si sangele in vartejuri se aduna…tamplele ei mari in prelungirea genelor de inger, sunt oaze uscate de ploile sarate ,e ca o innourare pe fruntea de comori…e-o sfarseala in tot ce face…decat sa traiasca-n acest dor mai bine sa piara in valurile involburate ale fluviului curgator, spre lumea umbrelor…zidurile reci si goale poarta tapete de amintiri, de rasete zglobii ce inca mai rasuna in poienita mica a dulcilor desfatari. In penumbra arcadei,  din odaia funerala, un mic pumnal…sub mantie se strecoara, buzele crispate soptesc un nume ; parca in agonia ce murmura sub ploi…lama taioasa patrunde in interior, scurtand usor o granita sterila a sufletului doritor…amorul rosu nerabdator se revarsa, in palida mima a lunii ….oglindind un chip de inger pe covor…ochii se supun impietriti de un singur blitz de cositor, cedarea vine prin lama fulgeranda, sfasiind un suflet cu o palida cununa….. o urma trista de iubire ascunsa sub teiul de langa mori….se naste-o noua planta, in taina durerilor florale ce alina genele mireselor….