O clipa de Pandora

In lumea asta exista ochi ce pot surpa linisti de morti, ce te-nfioara impietrind viata in valtoarea sangelui, cu gene lungi, sclipiri de rai si valuri tandre de culoare ce fac a noastre orgolii, iarna, sa se scalde-n soare..

In lumea asta sunt buze ce-aduc cu sine duiosia, ce pot taia bucati un vis intreg, ce gadila orgolii si ineaca albe dureri, soptind clipe soptind dor, starnind in noapte ploi de stele si focuri nemuritoare in sufletul oricui, alaturi de pecetea mamei suav pe fruntea fiului..

In lumea asta sunt chipuri tanjite si de curcubeul nesfarsit, sunt icoane din sunete de suflet aratate Universului, chipuri tulburator de inocente chiar in pacate dulci si adanc julite in tristete chiar in cochilia binelui, atarnand pe roua din petala rasaritului…

Cu toate acestea doar tie ti-am zambit si oricat imi va fi trista soarta si sangele-mi va curge-n vis, voi fi naluca vie ce te va urma mereu…chiar si-n Paradis…

Timpuri peste timpuri

De cate ori vad fulgii, eu stiu, sunt lacrimi de puritate venind din cer, unde tot noi le-am plans in rugi de toamna pentru petale ofilite, din seri aproape-n doi…

De cate ori vad un trunchi de stejar spun ca e vointa mea, aceea de a creste drept si demn de soarta-mi trista ce-mi atarna ca ghinda pe crengile lui..

De cate ori vad un tren , ceva ma-nteapa sec si ametitor in piept sub o manta de indoieli si cred ca e biletul pe care scria: “ n-ai apucat s-ajungi la ea” …desi plecat-ai catre gara de-atatea ori, de-atatea ori..

De cate ori vad un peste zbatandu-se din apa sa iasa, ma gandesc la strigatul unui prizonier ce cutremura zidurile unei inchisori din stancile neputintei , din justitii oarbe, ce-ar saruta un fulger in libertatea spre cer..

De cate ori un fluture adus cu rafale de ploaie, in noroi la picioarele mele, zbatandu-si neputinta de semizeu…ma mai intreb si acum, eram impreuna?..oare ce mai e cu noi ??
…si stiu, oricat ar plange ploaia, oricat ar jeli cucuveaua sau croncani corbii, mai sunt randunici ce-si cladesc cuiburi prin turle de biserici, mereu spre rasarit…