De cate ori zambetul tau imi arde somnul zbuciumat
Imprumut lacrimi, sa spal un dor far` de pacat
Si-n delirul umbrelor de imbratisari,
Ma soarbe-o neputinta...
De cate ori din panza amintirilor albastre, o stea tradator se desprinde
Rupand buchete de regrete, spre asfintitul ce frige
In exilul sufletelor noastre orfane, ratacind
Ma-ngheata o neputinta...
De cate ori prin fulgii ce se astern pe podul minciunilor
Vad juraminte ce se sterg, in frustrarile calde...
Iti simt pielea , ma urasc, in corul desertaciunilor..
E tot o neputinta.... de fiinte albe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu