Cetatea vechiului erou atarna tuguiat in dupa-amiaza fosnetelor de brazi, usor miscati in doina cantecelor de poveste….stanci goale ici colo coasta muntelui scurteaza…popasuri vechi de bravi soldati..ospatand in amurgul sangeriu, iluzii juvenile prin damigenele pline…e-o lume de aventura, de glorie, de ospete…e nunta la castel si se aud laute. Ducele nebun aduse toti cobzarii din lume sa-i cante nebuna-i fericire, ce doar prin codrii desi si-ntunecati prin crunte bai de sange si tipete de moarte, mereu l-au ratacit….
De la geamul din odaie …o umbra mladioasa, de un usor negru parca instigator… suspina-n amintirea celui ce n-a fost in nimereala unui zar…e atata dor si sangele in vartejuri se aduna…tamplele ei mari in prelungirea genelor de inger, sunt oaze uscate de ploile sarate ,e ca o innourare pe fruntea de comori…e-o sfarseala in tot ce face…decat sa traiasca-n acest dor mai bine sa piara in valurile involburate ale fluviului curgator, spre lumea umbrelor…zidurile reci si goale poarta tapete de amintiri, de rasete zglobii ce inca mai rasuna in poienita mica a dulcilor desfatari. In penumbra arcadei, din odaia funerala, un mic pumnal…sub mantie se strecoara, buzele crispate soptesc un nume ; parca in agonia ce murmura sub ploi…lama taioasa patrunde in interior, scurtand usor o granita sterila a sufletului doritor…amorul rosu nerabdator se revarsa, in palida mima a lunii ….oglindind un chip de inger pe covor…ochii se supun impietriti de un singur blitz de cositor, cedarea vine prin lama fulgeranda, sfasiind un suflet cu o palida cununa….. o urma trista de iubire ascunsa sub teiul de langa mori….se naste-o noua planta, in taina durerilor florale ce alina genele mireselor….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu