Prostit de lacrimile tale am cumparat mii de umbrele…firme pompoase ,materiale garantate…credeam in larga-mi naivitate …ca sunt doar stropi din mana Maicii Domnului…o miere ce ma unge in ale mele scorojite rani…cand ploaia ce venea, a mai topit o floare…si apoi arzand …radacinile-mi fumega…inima mea s-a oprit…ooo!! Dulce domnisoara …cu buze moi si chip de muza…lacrimile tale din acid nebun…demult suna a acuza…si profunda-ti recunostinta demult transformata in spuza..n-a folosit nimic…acestei lave alergatoare , ca o sora inselatoare a Soarelui cel mare…radacinile mele incoltesc din nou…undeva sub ghetari…fara tine …si fara Soarele tau…sub mangaierea de sticla a aurorei boreale…australe…cersind prin pesteri surasul zilelor de mai…oare eram si eu?....oare dormim de mult……??!!
Un comentariu:
Atunci cand m-ai chemat era tarziu si era frig
Ploua in ochii mei prea mult ca sa mai strig
Numele tau se inneca fara sa stiu
Si tot mai adanc se pierdea in lacul viu...
Vor veni frutuni, iti spun si va ploua prea mult
Si frigul te va lua, vantul nemilos
Ai tai obraji el va crapa
Atunci ma vei afla, prea departe intr-o stea
Si parul iti va fi lumina....
Tu stii ca te iubesc mai mult decat o viata poate da
Tu stii ca te iubesc cu toata fiinta mea
Tu stii ca te iubesc,nimeni nu mi te va lua
Tu stii ca te iubesc...prea mult...
Trimiteți un comentariu